George Sebastian -romanul din Tunisia

Un român pe ţărmul Mediteranei de Mihai Sorin Rădulescu
Nu este întâmplător faptul că în ţara Cartaginei, tocmai un român a jucat un anumit rol, unul de altfel foarte puţin cunoscut dacă nu chiar pe de-a-ntregul necunoscut pe meleagurile sale de obârşie. Cine vizitează astăzi Tunisia, ia cunoştinţă de existenţa unei frumoase localităţi de litoral, Hammamet, în care o instituţie numită Centrul Cultural Internaţional găzduieşte diferite manifestări între care şi un festival de teatru. Aproape 70 km despart ceea ce a mai rămas din vechea rivală a Romei - respectiv tocmai ruinele oraşului roman Cartagina - de fosta vilă a unui aristocrat român bogat, devenită proprietate a statului tunisian şi, în această calitate, sediu al instituţiei amintite. Din fericire, toate ghidurile turistice ale Tunisiei, precum şi numeroase site-uri de Internet relative la acest subiect, menţionează pe George Sebastian şi încântătoarea sa vilă care a stârnit o puternică admiraţie din partea arhitectului Frank Lloyd Wright.

Persoana lui George Sebastian este însă învăluită în numeroase mistere şi ar fi încă necesare cercetări pentru a lămuri spectaculoasa sa biografie. Mărturisesc că nu auzisem de el până când fostul diplomat Alexandru Ghika (1914-2001), preşedintele Casei Româneşti din Paris, nu mi-a atras atenţia asupra lui, ca şi asupra unei alte prezenţe româneşti din spaţiul mediteranean: Ioana Ghika-Comăneşti, proprietara vilei Gamberaia de lângă Florenţa. Care era legătura dintre aceste trei personaje? Pentru a înţelege cadrul istoric şi genealogic trebuie rememorată o ramură moldovenească a numerosului neam domnesc al Ghiculeştilor, cea supranumită Brigadier, care a dat în-

tr-o singură generaţie, trei fraţi diplomaţi: Alexandru, Emil şi Grigore Ghika. Cu toţii au fost în jurul anului 1900, miniştri plenipotenţiari în diferite capitale însemnate: Grigore Ghika (1847-1911) - presupusul bunic al lui George Sebastian - a reprezentat regatul român în această calitate la Berlin (1888-1896) şi apoi la Paris (1896-1908). Soţia sa, Marietta născută Keşco era soră cu Jeanne-Catherine, fosta soţie a ofiţerului Eugen Ghika-Comăneşti - participant la Războiul de Secesiune din America - şi cu regina Natalia a Serbiei. Poate nu este inutil de precizat că surorile Keşco erau fiicele ofiţerului rus Pavel Keşco şi ale soţiei sale Pulcheria născută Sturdza, descendentă a domnitorului Moldovei, Ioniţă Sandu Sturdza, că bunica lor paternă provenea din familia Balş şi că Keşculeştii înşişi constituiau o spiţă boierească cu vechime.

Diplomatul Grigore Ghika a avut din căsătoria sa cu Marietta Keşco, doi fii, Henri, căsătorit cu o verişoară primară a Marthei Bibescu, Margareta născută Mavrocordat, şi George, căsătorit cu o cunoscută demi-mondenă pariziană din les années folles, Liane de Pougy. Henri Ghika a locuit în Bucureşti într-o casă boierească încă existentă, cu anul "1911" scris cu cifre latine pe faţadă, casă aflată la colţul străzilor Căpitan Gheorghe Demetriade şi Ermil Pangrati, lângă biserica franceză Sacré Coeur. Aceasta din urmă deservea Institutul Saint-Vincent-de-Paul - în al cărui sediu se află astăzi Institutul de Endocrinologie "C. I. Parhon" - unde a funcţionat Monseniorul Vladimir Ghika, dintr-o altă ramură a acestei familii decât cea a Ghikuleştilor-Brigadier. Prezenţa Monseniorului în filiala bucureşteană a acestui ordin monahal explică ridicarea statuii sale - celebrul Cărturar al lui Gheorghe Anghel - în imediata apropiere, chiar în faţa casei în care a locuit Henri Ghika. Vecinătăţi semnificative pentru cel care va fi fost tatăl sau unchiul lui George Sebastian, asupra paternităţii căruia persistă un anumit mister. în documentata biografie a Marthei Bibescu, apărută în 1998 şi în limba română " Ghislain de Diesbach nota despre eroina sa: "în 1951 locuieşte la Georges Sebastian, o rudă a familiei Ghika, şi notează: ŤMă simt cuprinsă azi de un fel de bucurie. Singură în camera mea, cu zgomotul mării mătăsoase, culoarea păunului, ascult, respir şi mă simt fericită. Aptitudinea pentru fericire, iată singurul lucru care nu m-a părăsit încă. Fără ea, restul nu contează. M-am născut cu o dispoziţie fericită" (pp. 801-802). Este aceasta o stare de spirit pe care cu certitudine i-a indus-o şi atmosfera paradisiacă a vilei lui George Sebastian, situată în mijlocul unui parc cu esenţe diferite, având o perspectivă largă asupra golfului Hammamet. Acest pasaj din cartea scriitorului francez întăreşte ceea ce ştiam de la regretatul Alexandru Ghika de la Paris, fost secretar de legaţie la Stockholm în timpul celui de-al doilea război mondial şi după sfârşitul acestuia: potrivit lui, George Sebastian era fiul natural al unui Ghika din ramura numită "Brigadier". Chiar dacă asemănările fizice au o doză considerabilă de relativitate, coroborate cu alte indicii, ele pot căpăta relevanţă. Privind fotografiile lui George Ghika din cartea unui alt scriitor francez, Jean Chalon, despre Liane de Pougy, şi imaginile chipului lui George Sebastian, asemănarea este sesizabilă. De altfel, chiar şi prenumele "George" ar putea fi în acest caz un indiciu semnificativ. Iar o asemănare fizică exista, de asemenea, între aristocratul român din Tunisia şi Alexandru Ghika, vărul său parizian. Potrivit necrologului publicat de Ion Varlam în septembrie 2001 în revista "Căminul românesc" din Elveţia, Alexandru Ghica "între 1948 şi 1953 a avut diferite situaţii profesionale, fiind, pe rând, secretarul milionarului american de cetăţenie română (a călătorit până la moarte cu paşaportul special eliberat celor care au primit autorizaţia de a părăsi România cu trenul zis ŤTache Ionescuť, după Pacea de la Buftea, periodic reînnoit de Ambasada Regală a României de la Madrid!) Gheorghe Sebastian şi al Principelui Nicolae al României, trăind pe lângă aceştia în Tunisia, la Hammamet, şi în Spania". Alexandru Ghika era aşadar în măsură să cunoască originea lui George Sebastian.

Recent, o scurtă semnalare a acestuia a fost făcută de domnul Radu Duda principe de Hohenzollern-Veringen în volumul Şapte (2003), în capitolul intitulat Hammamet, în care relatează o călătorie în Tunisia a domniei sale şi a A.S.R.Principesa Margareta, la invitaţia lui Frédéric Mitterrand: "Mulţi europeni şi americani s-au simţit atraşi de aceste locuri, pentru a trăi aici nu o lună pe an, ci definitiv. Ei au construit case şi parcuri ce dăinuiesc şi azi. Un aristocrat român, George Sebastian, şi soţia lui, Flora, au construit cea mai frumoasă casă din oraş. Acest cămin cu suflet românesc şi veşminte arabe a atras o mulţime de personalităţi ale lumii. După moarte, Sebastian a lăsat totul statului tunisian, iar azi sălăşluieşte acolo un centru cultural" (p. 82).

Stabilit în Tunisia după primul război mondial, George Sebastian pare a nu fi întreţinut relaţii cu ţara de origine, ceea ce s-ar putea explica prin faptul că aproape toţi membrii acestei ramuri a Ghikuleştilor - ca şi rude ale lor precum Ioana Ghika-Comăneşti sau Martha Bibescu - au trăit multă vreme în străinătate. Potrivit unor istorisiri orale - pe care nu am avut însă cum să le verific - înainte de a se aşeza la Hammamet, George Sebastian a sejurnat în Elveţia şi apoi în America. Soţia sa, de altfel, era americancă. întrebările legate de biografia lui sunt însă numeroase: de cele legate de data de naştere şi de deces până la întrebarea de unde provenea bogăţia lui sau dacă a lucrat în Tunisia pentru serviciile de informaţii occidentale. Această din urmă presupunere este foarte plauzibilă. După cum se ştie, Tunisia a fost protectorat francez - deci o semi-colonie - între 1881-1956, fiind însă condusă direct de către beii din dinastia husaynidă, o dinastie de obârşie tunisiană aflată la putere încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Paralelismul este evident: Tunisia fusese provincie otomană fiind cârmuită de către beii arabi, după cum }ările Române fuseseră şi ele sub suzeranitate turcească având în frunte pe domnitorii autohtoni. Aflată în centrul Mediteranei, acolo unde marea se îngusta în vecinătatea Italiei, însemnătatea strategică a Tunisiei era - şi este - considerabilă, mai ales pentru Marea Britanie care a aspirat permanent către hegemonie în acest spaţiu maritim. Dar era şi interesul altor puteri de a-şi avea acolo reprezentanţi, în primul rând al Franţei, de care era atât de legată această ramură a Ghikuleştilor. André Gide l-a vizitat pe George Sebastian la Hammamet, după cum a fost şi invitatul rudei acestuia, Ioana Ghika-Comăneşti, la vila Gamberaia de lângă Florenţa. Adevărul este că biografia lui George Sebastian ar face un excelent roman de spionaj...

Destinul vilei de la Hammamet este cu totul ieşit din comun. George Sebastian i-a avut aici ca oaspeţi pe câţiva regi ai Angliei, Churchill şi-a scris sub aceste ziduri albe o parte din memorii, iar în timpul ocupaţiei germane, a fost sediul cartierului general al lui Rommel. Stranie şi poate, semnificativă, coincidenţă: între numele feldmareşalului, faptulcă Africa de Nord, plină de vestigii romane, fusese parte a Imperiului roman şi cel că sediul comandamentului german a fost instalat în casa unui român. De altfel, într-una dintre încăperile ei, alături de reuşitul bust al aristocratului român, pe care am putut citi semnătura sculptorului - D. Radu - precum şi anul "2000", poate fi văzut - nepus pe un soclu, ci direct pe pardoseală - un bust roman care aminteşte pe cel al unui împărat sau al unui om politic latin. O ironie a celor care au amenajat interiorul sau chiar o aluzie la ideea latinităţii românilor sau poate amândouă în acelaşi timp? Tot în interiorul vilei mai poate fi admirat un portret din zilele noastre al lui George Sebastian, realizat de un artist român contemporan, probabil după o fotografie. Doar acestea mai sunt semnele vizibile ale trecerii pe acolo ale unui român uitat, a cărui memorie pare să se piardă din ce în ce mai mult.

O excelentă descriere a vilei se găseşte în cartea lui Ashraf Azzouz şi David Massey, Maisons de Hammamet. Patrimoine et architecture, apărută la Tunis în 1988. Reiese de aici contribuţia pe care proprietarul însuşi a avut-o în amenajarea atât a interiorului cât şi a parcului. George Sebastian a fost ceea ce ar putea fi pe drept cuvât numit un estet, un arbiter elegantiarum. Dispunând de un teren de nouă hectare, aristocratul român şi-a construit casa în anul 1927 şi "a inventat astfel un vocabular arhitectural bazat pe cercetarea şi cunoaşterea arhitecturii vernaculare. Formele tradiţionale au fost resculptate într-un elan de purificare a liniilor. în jurul bazinului de marmură albă, coloanele inspirate de moscheea de la Kairouan şunul dintre locurile sfinte ale Islamului, aflat în Tunisiaţ sunt ornamentate cu capiteluri de la Dar casă, în limba arabăţ Chaâbane albite cu var" (p. 48). Decoraţia interioară a fost concepută de către George Sebastian, un aport la construirea vilei avându-l şi un arhitect sicilian.

Conform acestei cărţi, vila a fost vândută în 1962 statului tunisian, iar George Sebastian a fost numit consilier al lui Driss Guiga, comisar general al turismului. Aristocratul român a conceput şi alte reşedinţe la Hammamet, de pildă Dar Ambara, de asemenea o clădire cu un portic sprijinit pe coloane (p. 107). Potrivit expresiei autorilor albumului, "Dar Sebastian, actualul Centru Cultural Internaţional din Hammamet, este una dintre casele cele mai copiate din lume" (p. 48). Cu adevărat, ceea ce poate fi observat este că o mare parte din arhitectura hotelieră de pe coasta tunisiană a reluat şi a amplificat - uneori chiar în forme excesive - arhitectura armonioasă a vilei lui George Sebastian. Este un fenomen de emulaţie remarcabilă care a pornit de la gustul unui român pentru farmecul artei orientale.